Pompilia Stoian: “Muzica a fost norocul vieții mele”

January 16, 2015  |   Filed under: Agenda muzicală,Hotnews,Interviuri  |   Posted by: Mircea Nicolau

Dorim să adresăm mulţumiri domnului Daniel Ivaşcu pentru ajutorul oferit. De asemenea, îi mulţumim doamnei Pompilia Stoian pentru ajutorul şi timpul acordat.

“Prieten drag”, pe muzica lui Radu Şerban şi textul lui Constantin Cârjan, este o piesă de referinţă a muzicii uşoare/pop româneşti. În 2001, a fost desemnată “Melodia Secolului XX”, într-un clasament realizat de publicaţia “Evenimentul Zilei”. De-a lungul anilor, celebra melodie a fost preluată de mari artişti precum (în ordine alfabetică) Corina Chiriac, Dorina Drăghici, Stela Enache, Marina Voica. Există şi o variantă orchestrală realizată de orchestra Radioteleviziunii, condusă de Cornel Popescu, ce a figurat pe un disc LP intitulat “Tangouri celebre româneşti”. Cu toate acestea, cea mai populară versiune a “Prietenului drag” este cea originală, interpretată de Pompilia Stoian, lansată în anul 1966.

Pe 6 februarie 1984, la numai 57 de ani, marele compozitor Radu Şerban a încetat din viaţă, lăsând în urmă zeci de melodii care au făcut epocă. S-a scris că, în ultima parte a vieţii, maestrul ar fi dorit nespus de mult să mai asculte “Prieten drag”, celebra sa creaţie, în interpretarea originală a Pompiliei Stoian. Din păcate acest lucru nu s-a mai realizat, deoarece artista se stabilise în Germania de Vest.

O poveste foarte interesantă despre “Prieten drag” o puteţi găsi în arhiva online a ziarului “Jurnalul Naţional”.

Pentru cei născuţi după 1968, până la evenimentele din decembrie 1989, numele Pompilia Stoian nu a fost prea cunoscut.

Un articol despre îndrăgita interpretă, scris de Maria Bindea, o prietenă a Topului Românesc, se află şi pe siteul nostru. Puteţi citi articolul aici

Pompilia Stoian a fost una dintre marile vedete lansate în fantasticii ani’60. Din păcate, se scrie şi se vorbeşte foarte puţin despre muzica românească a anilor’60.

Aşa cum am mai relatat în articolul dedicat marelui artist Constantin Drăghici, anii’60, au revoluţionat întreaga lume, iar România nu a făcut excepţie de la regulă. A fost o perioadă dominată de The Beatles, de Elvis Presley, de Brigitte Bardot, de mişcarea Hippie, de şlagărele lansate la Festivalul de la San Remo, de cuplul Elizabeth Taylor-Richard Burton, de fustele mini, de spargerea tabuurilor, de curentul free cinema şi, mai ales, de cultura pop! Aceştia au fost anii în care s-au pus bazele divertismentului modern. Deşi se afla în comunism, România a cunoscut o incredibilă dezvoltare şi o perioadă de deschidere către vest. Televiziunea Română (inaugurată în 1956) şi Radio România au pus bazele a ceea ce numim astăzi perioada de aur a divertismentului de calitate. Casa de discuri “Electrecord” a scos o mulţime de discuri single, EP sau LP cu artişti în vogă ai momentului.

Am descoperit-o pe Pompilia Stoian pe data de 31 iulie 1994, în seara de gală a celei de-a XXIV-a ediţii a Festivalului Naţional de Muzică Uşoară “Mamaia’94”, când artista a susţinut un recital supriză, la invitaţia realizatorului Titus Munteanu. Recitalul artistei a fost transmis în direct la TVR. Apariţia ei a fost extraordinară. Îmbrăcată cu o rochie albastră, artista a delectat publicul cu melodiile sale de succes. În sală se afla şi mama sa, care a ascultat cu lacrimi în ochi piesa “Mama” de Aurel Giroveanu, pe care artista i-a dedicat-o.

Anii au trecut şi am revăzut-o pe Pompilia Stoian, în cadrul celebrului concert “In Memoriam Dan Spătaru”, ce a avut loc pe 27 mai 2006, la Sala Palatului din Bucureşti.

Apoi, în acelaşi an, a fost prezentă pe scena Festivalului Naţional de Muzică Uşoară “Mamaia 2006”, unde a fost distinsă cu “Diploma de Onoare” şi Trofeul “TVR50”, decernat cu ocazia jubileului de aur al Televiziunii Române. După ce i s-a înmânat premiul, artista a interpretat, acompaniată de Orchestra Radio, nemuritoarea piesă “Prieten drag”.

În acelaşi an 2006, casa de discuri “Electrecord” a lansat “Prieten drag” (EDC 687), CD ce cuprinde 26 de melodii din repertoriul Pompiliei Stoian.

Artista a fost şi invitata popularei emisiuni “Surprize, suprize” (TVR1).

În ultimii ani, artista a apărut în cadrul unor populare emisiuni TV şi Radio.

Pe 25 septembrie 2009, a apărut în cadrul emisiunii “Dan Diaconescu în Direct” (OTV).

Pe 1 octombrie 2009, a fost invitata lui Cezar Andrei la Radio România Actualităţi.

Pe 2 octombrie 2009, a acordat un interviu telefonic la Radio Constanţa.

În 2010, a apărut şi în emisiunea “Să v-amintiţi Duminica” (Naţional TV), moderată de Corina Chiriac.

Pe 15 octombrie 2011 a fost invitata lui Mircea Radu în cadrul emisiunii “Întrecerea anilor” (TVR1).

Pe 19 noiembrie 2011, a fost invitata Eugeniei Vodă în cadrul emisiunii “Profesioniştii”, ediţie pe care o puteţi urmări accesând siteul oficial al emisiunii

Pe 9 iunie 2012, Pompilia Stoian a cântat pe scena Sălii Radio din Bucureşti, ca invitat special, în cadrul unui concert susţinut de Luminiţa Dobrescu, a altă mare artistă care a ales să trăiască în străinătate. Evenimentul a avut loc cu ocazia lansării albumului Luminiţei Dobrescu “Un cântec pentru tine”. De altfel, în mai 2012, Pompilia Stoian a apărut alături de Luminiţa Dobrescu în emisiunile “Ne vedem la TVR” (TVR1, filmată la Stresa în Italia) şi “Atenţie se cântă” (TVR2).

Pe 10 iunie 2012 artista a fost invitata prietenului nostru, Marian Stere, la Radio România Internaţional. Interviul a fost preluat şi de Radio Vacanţa.

Pe 6 octombrie 2012 susţine un recital în cadrul celei de-a VII-a ediţii a Festivalului “Dan Spătaru”, desfăşurat în perioada 5-7 octombrie 2012 la Casa de Cultură a Sindicatelor “Lucian Grigorescu” din Medgidia.

Pe 13 octombrie 2012 a fost invitata lui Andrei Partoş, în cadrul emisiunii “Psihologul muzical”.

De curând, mai precis pe 15 octombrie 2014, Pompilia Stoian şi Sida Spătaru au fost invitatele emisiunii “Ieri, azi, mâine” (TVR2), unde l-au evocat pe Dan Spătaru, de la a cărui dispariţie s-au împlinit 10 ani.

Cum a început povestea Pompiliei Stoian?

S-a născut pe 20 martie 1943, la Bucureşti. A crescut într-o casă din Strada Educaţiei nr. 40, ce se afla vizavi de Spitalul Colentina în apropiere de strada Lizeanu. Din păcate, clădirea a fost demolată. Tatăl său, Emil Stoian era topograf şi, înainte de venirea regimului comunist, fusese ofiţer în armata regală (din cauza acestui fapt a făcut şi un an de închisoare). Mama sa, pe care o chema tot Pompilia, era casnică şi era înzestrată cu mult talent artistic. Constanţa Contescu, bunica maternă, împreună cu mama şi sora mamei, Maria, cântau foarte frumos. Pompiliu Contescu, bunicul matern, era sculptor de mobilă de lemn şi cânta la vioară.  

De la vârsta de 4 ani, Pompilia Stoian a început să înveţe limba germană. Copil fiind a studiat pianul şi baletul. De asemenea, a cântat şi în Corul de Copii Radio.

Iată ce a povestit artista într-un interviu acordat lui Ines Hristea, în numărul 999 din 2011 al revistei Formula AS:

“… Întânirea mea cu muzica s-a petrecut însă mult mai devreme, în copilărie. Bunica, mama şi sora mamei aveau obiceiul să cânte aproape în fiecare seară, pe mai multe voci. Alegeau cu predilecţie romanţe sau cântece vechi, de care îşi aducea aminte bunica. Mama cânta la muzicuţă, se râdea cu poftă, se povesteau anecdote…Vărul meu, Dan, şi cu mine, stăteam cu gurile căscate de admiraţie. Mama şi mătuşa (Maria n.n.) erau soliste în corul CFR – mama altistă, matuşa soprană. Trăiam emoţii incredibile când le vedeam şi le ascultam în spectacole. Cred că aveam 6 ani când am cântat pentru prima oară pe scenă cântecul “Vara, vara, primăvara”. Ştiu că-mi plăcea foarte mult să cânt. Mama avea ureche absolută şi era foarte atentă să intonez corect. În plus, aveam o voce cu un volum pe care îl foloseam la maximum. Când ma jucam pe strada cu copiii, vocea mea se ridica din grup, traversa pereţii, ajungea pâna la urechile mamei, iar ea, agitată, iesea din casă, ca să-mi atragă atenţia că, dacă nu micşorez volumul… s-ar putea să răguşesc. Pe tata nu l-am auzit niciodată cântând, dar era un mare admirator al concertelor ad-hoc pe care le dădeau bunica, mama şi mătuşa….”

Puteţi citi interviul integral pe siteul revistei Formula AS

Artista a urmat Liceul “Cantemir”din Bucureşti cu 11 clase, aşa cum se obişnuia în acea perioadă, pe care l-a absolvit în 1960. La scurt timp după absolvirea liceului, pe când avea 18 ani, părinţii săi au divorţat.

Iniţial, în 1960, a dat examenul de admitere la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti, la Specializarea Limba Latină, unde a picat cu nota 9, fiind o concurenţă foarte mare (doar 30 de locuri). Anul următor (1961), este admisă la Facultatea de Limbi şi Literaturi Germanice din cadrul Universităţii Bucureşti, secţia Limba şi Literatura Engleză principal, Limba şi Literatura Română secundar Aici studiază cu mari somităţi din acest domeniu. Decan era doamna profesor universitar doctor docent Ana Cartianu, iar profesori i-au fost Andrei Bantaş, Dan Duţescu, Leon Levinţchi, Ion Miroiu, toţi autori de cărţi şi dicţionare. Literatura universală comparată a studiat-o cu distinsa doamnă Zoe Dumitrescu Buşulenga.

În vacanţa de iarnă a anului 1962, la Sinaia, Pompilia Stoian cântă melodiile celebrului cântăreţ Cliff Richard din filmul “The Young Ones” şi este remarcată de pianistul Horia Bădău care avea nevoie de o tânără solistă care să facă parte din echipa de tineri interpreţi a Casei de Cultură a Studenţilor “Grigore Preoteasa” din Bucureşti (pe care o vom numi CCS, în rândurile de mai jos).

La acea vreme, aşa cum este scris pe siteul oficial al instituţiei (www.ccs.ro ), Casa de Cultură “Grigore Preoteasa” din Bucureşti avea menirea “de a fi catalizator pentru descoperirea, încurajarea şi afirmarea abilităţilor cultural-artistice ale studenţilor.” La începutul anilor’60, în cadrul acestei case de cultură, se formase o orchestră de studenţi, condusă de pianistul Horia Bădău. După ce s-a prezentat cu cele două piese din filmul musical “The Young Ones”, Pompilia Stoian este primită pe loc în echipa de interpreţi amatori ai CCS, unde mai cântau Anca Agemolu, Lili Bulaesi, şi…Dan Spătaru, pe atunci student al Institutului de Cultură Fizică şi Sport (secţia Fotbal). În acele vremuri erau nişte reguli stricte, iar artistei i s-a permis să cânte în limba engleză, numai pentru că era studentă la Limba şi Literatura Engleză.

Pompilia Stoian, alături de ceilaţi interpreţi din echipa CCS, au fost pregătiţi de compozitoarea Camelia Dăscălescu şi de regizorul Virgil Sacerdoţeanu. În aceeaşi perioadă, între Pompilia Stoian şi Dan Spătaru se naşte o frumoasă poveste de dragoste, care a durat până în 1968.

În 1964, Pompilia Stoian şi Dan Spătaru devin celebri peste noapte, în urma unui spectacol de la CCS care a fost difuzat pe TVR (singurul post de televiziune din România de la acea vreme) şi a fost realizat de celebrul regizor Sorin Grigorescu. Artista a interpretat în limba engleză piesele “Green Fields” şi “The Young Ones”, iar cu Dan Spătaru a cântat în duet, în limba italiană, piesa “Amor, mon amour, my love”. Amândoi au avut un mare succes. Imediat după acest spectacol, atât Pompilia Stoian, cât şi Dan Spătaru primesc propunerea de a înregistra la casa de discuri “Electrecord”.

Tot în 1964, cei doi sunt invitaţi să cânte într-un concert televizat de la Sala Radio, cu orchestra Radioteleviziunii Române, condusă de Sile Dinicu. Artista a fost foarte emoţionată, declarând în interviul din Formula AS:

 “Era un salt enorm, în lumea muzicienilor profesionişti. Deveniserăm amândoi celebri, aproape peste noapte…Concertul cu orchestra Sile Dinicu mi-a rămas bine întipărit în minte: în faţa mea era Sala Radio, plină de spectatori, în spate se afla o orchestră profesionistă, pe scenă ardea o lumină orbitoare, în mine erupea un vulcan…”

Începând cu 1964, apariţiile la radio şi televiziune sunt din ce în ce mai frecvente.

În octombrie 1965, Pompilia Stoian debutează discografic, cu un EP (EDC 605) ce cuprinde melodii din repertoriul internaţional, interpretate în limba engleză. Discul a fost lansat de Casa de discuri “Electrecord”, singura casă de discuri din România în perioada 1948-1990. Faptul că era studentă la Limba şi Literatura Engleză, a fost din nou în avantajul artistei, aceasta primind permisiunea de a înregistra în limba engleză.

În perioada 1965-1968, artista are o colaborare fructoasă cu  “Electrecord”. Pe lângă cele 6 discuri solo, Pompilia Stoian este prezentă pe un număr de 14 compilaţii apărute în format EP sau LP

Tot în aceeaşi perioadă, articole cu şi despre Pompilia Stoian, apar în publicaţii româneşti precum “Contemporanul”, “Drum nou” (Braşov), “Dobrogea nouă” (Constanţa), “Informaţia Bucureştiului”, “Flacăra”, “Săptămâna Culturală a Capitalei”, “Scânteia Tineretului”, etc.

Pe 22 mai 1966, Pompilia Stoian face parte din distribuţia celebrului show TV “Omul şi camera”, realizat de Valeriu Lazarov şi premiat la Festivalul Internaţional al Filmelor de Televiziune de la Montreux, Eleveţia.

În iunie 1966, artista a absolvit facultatea. Lucrarea sa de licenţă sau examenul de stat (aşa cum se numea atunci) a fost pe Arthur Miller, pe linie de critică socială.

În perioada 1966-1968, artista este profesoară de engleză la Liceul Dimitrie Bolintineanu din Bucureşti. În aceeaşi perioadă, artista este şi ghid turistic la ONT Litoral.

În iulie 1966, îi apare la Electrecord al doilea disc EP (EDC 710), ce cuprinde trei piese din repertoriul internaţional, interpretate în limba franceză.

Compozitorii români încep să scrie special pentru vocea sa. Artista colaborează cu mari compozitori din acei ani, cum ar fi: Camelia Dăscălescu, Aurel Giroveanu, George Grigoriu, Mişu Iancu, Petre Mihăescu, Titel Popovici, Elly Roman, Gelu Solomonescu, Radu Şerban, Remus Teodorescu, Paul Urmuzescu, etc.

Astfel, artista este solicitată de celebrul compozitor Radu Şerban pentru melodia “Prieten drag”.

Iată ce a declarat artista în nişte articole semnate de Dana Andronie şi apărute în Jurnalul Naţional în numărul din 22 mai 2006 şi 31 iulie 2006)

 “M-am simtit onorată că (Radu Şerban n.n.) a avut incredere să-mi ofere mie, unei studente atât de tinere, acest cântec unic. Îmi aduc aminte ce efect a avut asupra mea prima întâlnire cu Radu Şerban, la pianul din apartamentul său. Eram foarte emoţionată şi timidă. Îndată ce a început să curgă melodia, am intrat în lumea ei şi i-am descoperit delicateţea prin însuşi felul în care o interpreta compozitorul la pian. Când am plecat cu partitura sub braţ, am simţit că vibram la mesajul muzicii şi al textului (care îi apartine lui Constantin Cârjan), ca într-un univers magic. Am încercat să păstrez emoţia iniţială până la înregistrarea care a urmat în studioul Radio, la care Radu Şerban a fost prezent. (…)”

În perioada 8 – 14 august 1966, Pompilia Stoian participă la cea de-a IV –a ediţie a Festivalului Naţional de Muzică Uşoară Mamaia 1966, cel mai mare eveniment muzical românesc.

Această ediţie a fost un pic diferită faţă de cele 3 precedente. În cadrul festivalului a fost prezentat un număr impresionant de 54 de piese (la ediţiile precedente s-au prezentat între 16 şi 27 de piese). Dintre aceste 54 de piese, 32 au fost în primă audiţie şi 22 selecţionate din cele mai bune piese apărute în ultimul an. Concursul a avut 3 etape distincte. Prima etapă a cuprins două concerte unde au fost prezentate cele 54 de piese din concurs. În a doua etapă, juriul a făcut o preselecţie cu melodiile prezentate care au fost reluate într-un al treilea concert. Cea de-a treia etapă a constat în Gala Laureaţilor.

Pompilia Stoian este prezentă în concurs cu trei piese din categoria celor mai bune apărute în ultimul an. Acestea au fost “Prieten drag” (m: Radu Şerban; t: Constantin Cârjan) distinsă cu Marele Premiu Acordat de Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă, “Prima chemare” (m: Paul Urmuzescu; t: Mihai Dumbravă) distinsă cu Menţiune şi “Visul meu, viaţa mea” (m: Aurel Giroveanu; t: Aurel Felea) distinsă cu Premiul Juriului. Toate aceste piese au devenit mari şlagăre. De asemenea, tot în cadrul festivalului, artista a fost distinsă şi cu o Menţiune pentru Interpretare.

Pompilia Stoian este una din vedetele festivalului iar “Prieten drag” are un succes cu mult peste aşteptări. Publicul a aplaudat “Prieten drag” minute în şir, astfel încât Valeriu Lazarov, regizorul artistic al festivalului, contrar regulamentului concursului care interzicea bisul, a hotărât ca artista să mai cânte piesa înca o dată.

Pe lângă Pompilia Stoian, în cadrul Festivalului Mamaia’66 s-au făcut remarcaţi: Anda Călugăreanu, Sergiu Cioiu, Denise Constantinescu, Luminiţa Dobrescu, Fraţii Mentzel, Elena Neagu, Dan Spătaru, Pompilia Stoian, Trio Do Re Mi, etc.

Tot în articolele semnate de Dana Andronie şi apărute în Jurnalul Naţional ( numărul din 31 iulie 2006), artista a mai declarat:

“Mama mea era lângă mine, jucând rolul de “garderobieră”. Mă sfătuia, mă încuraja, mă critica, îmi era prietenă. A fost întotdeauna sprijinul meu moral şi material, martora momentelor vesele şi triste. Printre altele, toate rochiile pe care le purtam pe scenă erau creaţia unică a mamei mele, o adevarată maestră, înzestrată cu multe talente”, îşi aduce aminte Pompilia. Deşi a înhăţat trei premii la Festivalul de la Mamaia, studenta laureată se bucura că are măcar bani de buzunar. “Pe vremea aceea nu am câştigat bani, aşa cum se poate căştiga azi cu muzica. Eram studentă şi nu puteam pleca în turnee, ca cei care erau  “liberi”. Veniturile din vânzările de discuri erau infime, iar gajurile de la radio si televiziune intrau erau doar modeşti “bani de buzunar”, ce-i drept, bine veniţi pentru bugetul unei studente”.

În toamna anului 1966 îi apare al treilea disc EP cu melodii româneşti.

Deşi “Prieten drag” rămâne piesa sa emblematică, în perioada 1965-1968, pe lângă melodiile din repertoriul internaţional, Pompilia Stoian a mai lansat o serie de piese de succes. Dintre acestea amintim: “Azi iubesc şi eu” (Gelu Solomonescu), “Către tine aleargă dorul meu” (Mişu Iancu), “Două viori” (Elly Roman, duet cu Ilinca Cerbacev), “La anii mei” (Paul Urmuzescu), “Mama” (Aurel Giroveanu), “Ninge pe strada mea” (Petre Mihăescu), “Nu-nţelegi” (Radu Teodorescu), “O lume-ntreagă” (George Grigoriu), “O zi senină” (Elly Roman), “Ploaia” (Camelia Dăscălescu), “Prima chemare” (Paul Urmuzescu, premiată la Festivalul Mamaia’66), “Spune-mi unde, când şi cum?” (Ion Vasilescu, împreună cu fraţii Menzel), “Te mai iubesc şi acum” (Radu Şerban), “Visul meu, viaţa mea” (Aurel Giroveanu, premiată la Festivalul Mamaia’66), etc.

Pe 1 ianuarie 1967, Pompilia Stoian este numită “Cea mai populară cântăreaţă română de muzică uşoară”, în Ancheta Revistei “Flacăra” pe anul 1966.

Tot în 1967,  “Electrecord” a lansează discul EP “Pompilia Stoian şi Dan Spătaru” (EDC 794), unde cei doi interpretează piese din repertoriul internaţional.

De asemenea, Pompilia Stoian joacă în filmul musical “De trei ori Bucureşti” (premiera pe 29.01.1968), în regia lui Ion Popescu Gopo, Mihai Iacob, Horea Popescu. Artista apare în segmentul “Bucureşti”, regizat de Ion Popescu Gopo, unde interpretează melodia “Frumoasă zi, te salut” (George Grigoriu).

În 1968, colaborează şi cu apreciatul compozitor Titel Popovici care, pe atunci, era la debut. Acesta îi încredinţează Pompiliei Stoian piesa “Taina primului sărut” (versuri Igor Butnaru).

În noiembrie 1968, este trecută în cartea “Parada muzicii uşoare”, scrisă de Edmond Deda (Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România, Bucureşti).

În vara anului 1967, în timp ce lucra la ONT Mamaia, Pompilia Stoian cunoaşte un tânăr cetăţean vest german, pe nume Till. După un an, acesta a revenit în ţară şi a cerut-o în căsătorie. Şansa i-a surâs din nou artistei.

Pentru cei tineri trebuie menţionat faptul că, în timpul Războiului Rece (1944-1989), Germania a fost împărţită în două: Germania de Vest (capitalistă) si Germania de Est (comunistă). În România, Nicolae Ceauşescu preluase puterea în anul 1965 şi a început o politică de deschidere către Occident. La începtului anului 1967, România a refăcut relaţiile diplomatice cu Germania de Vest.

Astfel, Pompilia Stoian a putut să se căsătorească cu un cetăţean străin şi să plece legal din ţară. Iniţial, autorităţile române i-au oferit artistei un paşaport de trei luni, pentru a vizita Germania. După cele trei luni, s-a reîntors în România, hotărâtă să se căsătorească.

În august 1968, Pompilia Stoian s-a căsătorit cu Till. Ceremonia a avut loc la Biserica Amzei din Bucureşti. Imediat, artista a plecat în Germania de Vest, stabilindu-se în Braunschweig, oraşul unde locuia soţul său.

Deşi melodiile sale au fost retrase din radio şi televiziune, pe toată durata perioadei comuniste, artista a vizitat frecvent România pentru a-şi vedea familia şi prietenii.

Începând cu 1968, Pompilia Stoian începe o carieră muzicală în Germania.

În perioada 1968-1975, artista înregistrează o serie de 9 discuri Single sau EP, mai întâi la Polydor apoi la alte prestigioase case de discuri precum Ariola, BASF sau Philips.

În Germania, artista cântă cu celebra formaţie din Munchen a muzicianului Ambros Seelos, alături de care efectuază multe turnee internaţionale în Europa, Asia (Hong Kong, Thailanda). Colaborarea cu Ambros Seelos va dura până în 1976.

În iunie 1970, este translatoarea realizatorului TV Marin Traian, alături de care prezintă ciclul de emisiuni “Hallo, Romania”, de la Radio Bremen.

În 1971, artista a cântat pe vasul de croazieră MS Europa, de la Genova la Bremerhaven, la recomandarea postului de Radio Bremen, cu care a avut o colaborare de succes până în 1972.

În anul 1972, alături de orchestra Ambros Seelos, Pompilia Stoian susţine un concert şi la Bucureşti, la Sala Palatului. Cu această ocazie, casa de discuri “Electrecord”, lansează un nou disc EP (45-EDC 10.268) semnat Pompilia Stoian, ce cuprinde melodii din repertoriul internaţional. Cu ocazia concertului de la Bucureşti, au apărut noi articole despre Pompilia Stoian în presa română.

În 1971, după 3 ani de căsătorie, Pompilia Stoian a divorţat. În 1979, artista s-a recăsătorit cu medicul stomatolog Manfred Lemperle. În 1980 s-a născut fiica lor, Pompilia Dominique care, în prezent, lucrează ca jurnalist sportiv în SUA, fiind stabilită acolo de la vârsta de 19 ani. Din păcate, domnul Manfred Lemperle a plecat dintre noi pe 23 iulie 2013.

După turneele cu orchestra Ambros Seelos şi înregistrările realizate la cele mai faimoase case de discuri din Germania, Pompilia Stoian s-a decis să revină la meseria sa de bază – aceea de profesoară de limbi străine. Astfel, artista a fost nevoită să ia totul de la capăt.

Deşi nu a mai înregistrat discuri, nu a renunţat niciodată la muzică. În fiecare an, a susţinut concerte la diferite ocazii, cum ar fi festivităţi ale asociaţiilor germano-engleze sau germano-franceze, la festivităţile teatrului de stat din Braunschweig, cu cântece în engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă, română, rusă, acompaniată la pian de colega sa Uschi Syring-Dargies sau de pianistul şi corepetitorul de la teatrul din Braunschweig, Burkhard Bauche.  De asemenea, arista a avut şi un program special cu “chansons” din repertoriul cântăreţei franceze Edith Piaf, cu care are un succes considerabil. La liceul Hoffmann-von-Fallersleben-Schule a făcut parte dintr-un grup de 10 profesori, colegi iubitori de teatru, cu care a conceput, din doi în doi ani, spectacole numite “Cabaret” cu texte satirice şi cu multă muzică.

Pompilia Stoian a avut amabilitatea să ne scrie în exclusivitate pentru Top Românesc, câteva rânduri despre activitatea sa didactică din Germania.

“Concomitent m-am înscris la Universitatea Braunschweig, la secţia de limbi romanice, şi am absolvit facultatea de franceză cu examen de stat. Motivul: în România se preda, pe vremea aceea, numai o materie la liceu. În Germania se predau obligatoriu două materii. După examenul de stat am avut dreptul să intru la ceea ce se numeşte aici REFERENDARIAT, în anul 1978, un studiu suplimentar de doi ani, obligatoriu pentru didactică şi pedagogie, pentru profesorii de liceu. Când am începul acest studiu nu am mai putut continua turneele şi înregistrările pentru că studiul era foarte riguros în ce priveşte prezenţa şi predarea lucrărilor. În 1980, s-a născut fetiţa mea, Pompilia Dominique.

Din februarie 1987, până în octombrie 2007 (anul pensionării artistei, n.n.), am predat engleza şi franceza la liceu în oraşele Salzgitter şi Braunschweig.

Am găsit însemnările referitoare la activitatea mea de profesoară aici, la Braunschweig, unde am predat 25 de ani engleza şi franceza la liceul Hoffmann-von-Fallersleben din acest oraş.

În afară de cursurile mele zilnice am oferit elevilor mei cursuri de teatru în limbi străine, engleză şi franceză, cu piese de teatru originale, concepute în grupurile pe care le-am format. În cursul unui an şcolar, am scris scenariul, am făcut punerea în scenă şi am filmat totul pentru a putea fi prezentat la concursuri.

Din 1989, am înfiinţat la liceul Hoffman-von-Fallersleben din Braunschweig, o echipă de teatru în limbi străine pentru elevii liceului, cu care am participat în fiecare an la concursurile teatrale pentru elevi din întreaga Germanie. Elevii mei au câştigat în cinci ani consecutivi, premiul I pe ţară.

Am organizat anual spectacole de teatru în engleză şi franceză cu piese de teatru scrise şi filmate de grupele noastre. Intenţia mea a fost să măresc motivaţia pentru engleză şi franceză, prin intermediul teatrului.

Unii din elevii mei au continuat să studieze arta dramatică, alţii au rămas pasionaţi de teatru, şi-au perfecţionat pronunţia şi au înţeles importanţa ţinutei pe scenă, a disciplinei, a repetiţiei, a conştiinciozităţii, a respectului pentru membrii unui colectiv care lucrează împreună. Dacă am reuşit să las câteva umbre de pasiune, pot fi mulţumită.

Acum îmi dau bine seama că muzica – moştenire de la bunica, mama şi mătuşa mea – a fost norocul vieţii mele. Nimic nu-mi dă satisfacţii mai mari decât schimbul de emoţie, de trăiri autentice, cu oamenii care mă ascultă. Pentru magia momentelor petrecute pe scenă am făcut multe sacrificii – continui să le fac, fără regrete.”

Îi dorim doamnei Pompilia Stoian mult succes şi de acum înainte.

Vom încheia acest articol cu nişte frumoase versuri scrise pentru Pompilia Stoian.de către textierul, interpretul şi realizatorul de radio Marian Stere.

DEDICAŢIE PE UN DISC
Marian STERE

Cântecul, în viaţă, m-a-nsoţit
În prag de zi şi-n răsărit de seară,
Prieten drag, el nu m-a părăsit,
Chiar m-a iubit mai mult ca odinioară…

Cuvântul omenesc l-am respectat,
M-a urmărit şi l-am urmat oriunde,
Am împărţit din tot ce-am învăţat,
Nici Cântecul nu l-am putut ascunde…

REFREN:
Da, mai presus de tot, chiar şi de mine
A fost şi e iubirea tuturor,
Iubirea pentru clipele senine,
Când v-am cântat cu glasul plin de dor…

De zeci de ani sunt doar un simplu nume
Aflat pe-un disc micuţ şi prăfuit…
Şi chiar de-am colindat întreaga lume,
Voi m-aţi ales, prin Cântec m-aţi iubit…

Cântecul, în viaţă, m-a purtat
Spre visuri mari şi către împlinire…
Vă mulţumesc, prieteni, n-aţi uitat:
Pompilia vă poartă-a ei iubire…

Mai jos puteţi citi discografia, palmaresul şi participările Pompiliei Stoian la festivaluri şi concursuri naţionale şi internaţionale.

PARTICIPĂRI FESTIVALUL NAŢIONAL DE MUZICĂ UŞOARĂ DE LA MAMAIA

Mamaia 1966 (8-14 august 1966)

“Prieten drag” (m: Radu Şerban; t: Constantin Cârjan) – Marele Premiu Acordat de Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă

“Prima chemare” (m: Paul Urmuzescu; t: Mihai Dumbravă) – Menţiune

“Visul meu, viaţa mea” (m: Aurel Giroveanu; t: Aurel Felea) – Premiul Juriului

În cadrul Galei Laureaţilor, Pompilia Stoian este distinsă cu Menţiune de Interpretare

Mamaia 1994 (28 – 31 iulie 1994)

Recital surpriză în seara de gală

Mamaia 2006 (25 – 27 august 2006)

“Diploma de Onoare” şi Trofeul “TVR50”, decernate cu ocazia jubileului de aur al Televiziunii Române, în cadrul unui Microrecital cu Orchestra Radio.

ANCHETA REVISTEI FLACĂRA PE ANUL 1966 (publicată în numărul 1 (605), din 1 ianuarie 1967, al revistei Flacăra)

Cea mai populară cântăreaţă română de muzică uşoară

FILMOGRAFIE

De trei ori Bucureşti (premiera, 29.01.1968), regia: Ion Popescu Gopo, Mihai Iacob, Horea Popescu (unde interpretează melodia “Frumoasă zi, te salut” de George Grigoriu)

DISCOGRAFIE ROMÂNEASCĂ SOLO

Pompilia Stoian (1965, Electrecord 45-EDC 605) – EP

01. Green Fields (Varnay-Mamon)

02. Such a Night (Chase/Presley)

03. Kiss Me Quick (Elvis Presley)

04. My Dream Boat (Cliff Richards)

Pompilia Stoian – Prieten drag (1966, Electrecord EDF 68) – Fotodisc

Prieten drag (Radu Şerban/Constantin Cărjan)

Pompilia Stoian (1966, Electrecord 45-EDC 710) – EP

01. Silence (Nino Rosso)

02. Mes premiers varies vacances (Datin)

03. Ding-Dong (R. Lefevre)

04. La plus belle pour aller danser (Ch. Aznavour)

Pompilia Stoian (1966, Electrecord 45-EDC 743) – EP

01. Prima chemare (Paul Urmuzescu/Mihai Dumbravă)

02. Nu-nţelegi (Remus Theodorescu/Mihai Dumbravă)

03. Ploaia (Camelia Dăscălescu/Mihai Dumbravă)

04. Te mai iubesc şi acum (Radu Şerban/Constantin Cârjan)

Pompilia Stoian şi Dan Spătaru (1967, Electrecord, EDC 794) – EP

03. Is There Better, Baby? (Lynn Medley)

04. You’d Better Love Me (Martin Gray)

Pompilia Stoian (1972, Electrecord 45-EDC 10.268) – EP

01. Picături de ploaie/Raindrops Keep (Bacharach/Saşa Georgescu)

02. Se-nsera/Che sara (Migliacci, Fontana/Saşa Georgescu)

03. Voia bună/Cantar i cantari (D. Vangarde/Saşa Georgescu)

04. Îţi cer iertare/I Beg Your Pardon (J. South/Saşa Georgescu)

Prieten drag (2006, Electrecord EDC 687) – CD

01. Prieten drag (Radu Şerban/Constantin Cărjan)

02. Mama (Aurel Giroveanu/Harry Negrin)

03. Kiss Me Quick (Elvis Presley)

04. Se-nsera (Migliacci, Fontana/Saşa Georgescu)

05. Prima chemare (Paul Urmuzescu/Mihai Dumbravă)

06. Green Fields (Varnay-Mamon)

07. Voia bună (D. Vangarde/Saşa Georgescu)

08. La anii mei (Paul Urmuzescu/Mihai Dumbravă)

09. Azi iubesc şi eu (Gelu Solomonescu/Aurel Felea)

10. O zi senină (Elly Roman)

11. Ding-dang (R. Lefevre)

12. Ploaia (Camelia Dăscălescu/Mihai Dumbravă)

13. Picături de ploaie (Bacharach/Saşa Georgescu)

14. You’d Better Love Me (Martin Gray)

15. La plus  belle pour aller danser (Ch. Aznavour)

16. Te mai iubesc şi acum (Radu Şerban/Constantin Cârjan)

17. Visul meu, viaţa mea (Aurel Giroveanu/Aurel Felea)

18. Mes premiers vrais vacances (Datin)

19. Nu-nţelegi (Remus Teodorescu/Mihai Dumbravă)

20. Îţi cer iertare (J. South/Saşa Georgescu)

21. Două viori (Elly Roman)

22. O lume-ntreagă (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)

23. Spune-mi unde, când şi cum (Ion Vasilescu/Eugen Mirea)

24. Către tine aleargă dorul meu (Mişu Iancu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)

25. Ninge pe strada mea (Petre Mihăescu/Mircea Block)

26. Silience (Nini Rosso)

DISCOGRAFIE COLECTIVĂ ROMÂNEASCĂ – DISCURI SINGLE ŞI EP

Melodii de Radu Şerban (1966, Electrecord 45-EDC 701)

03. Prieten drag (Radu Şerban/Constantin Cărjan)

Melodii de Mişu Iancu (1966, Electrecord 45-EDC 742)

04. Către tine aleargă dorul meu (Mişu Iancu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)

Festival Mamaia 1966 (1966, Electrecord EDC 773)

01. Visul meu, viaţa mea (Aurel Giroveanu/Aurel Felea)

Melodii de Aurel Giroveanu (1967, Electrecord EDC 835)

01. Mama (Aurel Giroveanu/Harry Negrin)

Melodii de  Gelu Solomonescu (1967, Electrecord 45-EDC 856)

04. Azi iubesc şi eu (Gelu Solomonescu/Aurel Felea)

DISCOGRAFIE COLECTIVĂ – DISCURI LP

Reclamă comercială Trim. III 1965 (1965, Electrecord Rc 022) – LP

B4. Green Fields (Varnay-Mamon)

Melodii din Toată Lumea III (1966, Electrecord EDE 0220) – LP

06. Kiss Me Quick (Elvis Presley)

13. Green Fields (Varnay/Mammon)

Din Creaţia lui Ion Vasilescu (1966, Electrecord EDE 0230) – LP

11. Spune-mi unde, când şi cum (Ion Vasilescu/Eugen Mirea) – cu fraţii Mentzel

Muzică Uşoară Românească (1967, Electrecord EDD 1134) – LP

05. Prieten drag (Radu Şerban/Constantin Cârjan)

Muzică Uşoară Românească (1967, Electrecord EDD 1157) – LP

05. La anii mei (Paul Urmuzescu/Mihai Dumbravă)

Muzică Uşoară Românească (1967, Electrecord EDD 1163) – LP

02. Ninge pe strada mea (Petre Mihăescu/Mircea Block)

Muzică Uşoară Românească (1968, Electrecord EDD 1178) – LP

01. Mama (Aurel Giroveanu/Harry Negrin)

Melodii de Elly Roman (1968. Electrecord EDD 1190) – LP

07. O zi senină (Elly Roman)

10. Două viori (Elly Roman) – cu Ilinca Cerbacev

Muzică Uşoară Românească (1968, Electrecord EDD 1216) – LP

03. O lume-ntreagă (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)

Şlagărele anilor’60 (1992, Electrecord ST-EDE 04165/STC 00838) – LP & CASETĂ AUDIO

02. Prieten drag (Radu Şerban/Constantin Cârjan)

CASETE AUDIO ŞI CD

Pentru mama mea (2000, Electrecord STC 001305) – Casetă Audio

05. Mama (Aurel Giroveanu/Harry Negrin)

Parada Şlagărelor 2 (2006, Electrecord EDC 678) – CD

04. Prieten drag (Radu Şerban/Constantin Cârjan)

In Memoriam Dan Spătaru vol.1 (2006, Cat Music 101 2585 1) – CD

Prieten drag (Radu Şerban/Constantin Cârjan)

Cântecele noastre toate – Muzică de colecţie, vol.2 (2006, Jurnalul Naţional/Intercont Music/Electrecord, IMCD 1291) – CD

21. Prieten drag (Radu Şerban/Constantin Cârjan)

Anotimpul Şlagărelor (2007, Media Pro Music 0088) – CD

07. Prieten drag (Radu Şerban/Constantin Cârjan)

80 de ani de muzică în 80 de ani de radio, vol.1 (2008, Roton/Radio România 4364-2) – CD

05. Prieten drag (Radu Şerban/Constantin Cârjan)

Anotimpul Şlagărelor 4 (2009, MediaPRO Music 0070) – CD

02. Mama (Aurel Giroveanu/Harry Negrin)

Radu Şerban – Parfumul Străzilor, vol.1 (2009, Electrecord EDC 885) – CD

09. Prieten drag (Radu Şerban/Constantin Cârjan)

Cântecele noastre toate – Muzică de colecţie, vol.4 (2010, Intercont Music/Electrecord, IMCD 1360) – CD

10. Spune-mi unde, când şi cum (Ion Vasilescu/Eugen Mirea) – cu fraţii Mentzel

Anotimpurile iubirii – Adiere de primăvară, vol.1 (2011, Roton 4493-2) – CD

08. Te mai iubesc şi acum (Radu Şerban/Constantin Cărjan)

Anotimpurile iubirii – Nostalgie de toamnă, vol.3 (2011, Roton 4493-2) – CD

04. Picături de ploaie (Bacarach/Saşa Georgescu)

Anotimpurile iubirii – Adiere de primăvară, vol.4 (2011, Roton 4493-2) – CD

08. Ninge pe strada mea (Petre Mihăescu/Mircea Block)

Mulţumesc, iubită mamă (2011, Intercont Music/Electrecord IMCD 1367) – CD

15. Mama (Aurel Giroveanu/Harry Negrin)

Autor: Mircea Nicolau